O poezie

Am avut un vis in noaptea de Craciun.
Mergeam pe o plaja iar Dumnezeu
pasea alaturi de mine,
pasii ni se imprimau pe nisip,
lasand o urma dubla:
una era a mea, cealalta a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
ca fiecare din pasii nostri
reprezentau o zi din viata mea.
M-am oprit ca sa privesc in urma.
Si am revazut toti pasii
care se pierdeau in departare.
Dar am observat ca in unele locuri
in loc de doua urme
nu mai era decat una singura...
Am revazut filmul vietii mele.
Ce surpriza !
Locurile in care nu se vedea
decat o singura urma
corespundeau cu zilele cele mai intunecate
ale existentei mele:
zile de neliniste si de rea-vointa,
zile de egoism sau de proasta dispozitie,
zile de incercari si de indoiala,
zile de nesuportat...
Zile in care eu fusesem de nesuportat.
Si atunci intorcandu-ma spre Domnul
am indraznit sa-i reprosez:
-Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi
in toate zilele!
De ce nu ti-ai tinut promisiunea?
De ce m-ai lasat singur
in cele mai grele momente din viata,
in zilele cand aveam cea mai mare nevoie
de Tine?

Iar Domnul mi-a raspuns:
-Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut
decat o singura urma de pasi pe nisip
sunt zilele in care te-am purtat pe brate...

( Ademar Baross )
Ce trist ca uitam ca Omul datorita caruia noi ne numim crestini, a murit , a indurat, ca sa ne arate noua ca se poate sa iubesti, sa ierti , sa lasi de la tine , sa crezi si ca toate lucrurile astea stau in puterea noastra. Ce trist ca ne amintim de paste si de craciun. Ma intreb ce ar fi de noi , daca si El si ar aminti de noi doar de paste si de craciun
Hristos a inviat!